Bucurestii Vechi si Noi

Archive for Noiembrie, 2010

Calea Victoriei, din Drumul Brașovului si Ulița Mare spre Sărindar

Calea Victoriei este una din cele mai vechi artere ale Bucureștiului. Înainte de perioada în care a domnit Constantin Brâncoveanu, strada nu făcea parte din București, numele ei fiind Drumul Brașovului și era formată doar din bucata dintre Cercul Militar și Piața Victoriei. Porțiunea cuprinsă între Piața Națiunilor Unite (fostă Piața Senatului) și bulevardul Regina Elisabeta era cunoscută în acea vreme sub numele de Ulița Mare spre Sărindar pentru că ducea către biserica Sărindar (astăzi, Cercul Militar Național).

Calea Victoriei în anii 1930

Drumul, rezultat din unirea Drumul Brașovului cu Ulița Mare spre Sărindar, a fost deschis în anul 1692, de către domnitorul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, sub numele de Podul Mogoșoaiei. Ulița nou formată era pavată cu trunchiuri de copaci. Străzilor astfel pavate li se spunea poduri, motiv pentru care și noua cale primește denumirea de „Pod”, Podul Mogoșoaiei. Noua stradă a fost construită pentru a asigura o cale de legătură între moșia voievodului, Mogoșoaia și palatul domnesc, amplasat în apropierea Curții Vechi.

Noua arteră devine drumul principal al capitalei, de-a lungul ei construindu-se case boierești, biserici, hanuri, hoteluri, prăvălii, magazine de lux, cafenele și instituții de stat. La începutul secolului al XVIII-lea, strada era luminată cu „șomoioage îmbibate cu păcură sau rășină”, în timpul domnitorului Grigore Ghica se pavează cu piatră iar în 1882 au apărut primele instalații electrice din București, în fața Palatului Regal de pe Calea Victoriei.

Deși construcțiile ridicate pe această stradă au apărut de-a lungul timpului, inegale ca mărime și cu stiluri diferite, creeză un tot mai puțin fericit din punct de vedere urbanistic și arhitectonic, artera devine din ce în ce mai importantă pentru București începând din secolul al XIX când devine stradă domnească.

După ce la 8 octombrie 1878, armata română își face intrarea triumfală în Capitală, în urma victoriei din Războiul de Independență, Podul Mogoșoaiei primește numele de Calea Victoriei, nume păstrat până în prezent.

În perioada comunistă artera își păstrează numele primit în 1878, și devine sursă de inspirație pentru regimul comunist în construirea unei noi artere (1980), atât ca nume, dar și ca însemnătate, numită Calea Victoriei Socialismului.

Clădiri și monumente

Cercul Militar Naţional

Ateneul Român

Biblioteca Centrală Universitară

Biserica Creţulescu

Muzeul George Enescu

  • Muzeul Național de Istorie a României (Palatului Poștelor): Palatul Poștelor a fost ridicat între 1894-1900. Din 1971 a devenit muzeu. Aici se află Tezaurul Național.
  • Biserica Zlătari: Este situată lângă Muzeul Național de Istorie. A fost zidită în 1637 pe locul unei vechi biserici de lemn și apoi rezidită în 1715 din grija spătarului Mihai Cantacuzino.
  • Biserica Doamnei: Este situată la intersecția Căii Victoria cu bulevardul Elisabeta. A fost ctitorită în 1683 de Maria Doamna, cea de-a doua soție a lui Șerban Cantacuzino.
  • Grand Hôtel du Boulevard: Construcția clădirii a început în anul 1865 după planurile arhitectului Alexandru Orăscu.
  • Sediul central CEC: Este situat vizavi de Muzeul Național de Istorie. Clădirea a fost ridicată în 1900 după planurile arhitectului francez Paul Gottereau.
  • Cercul Militar Național: Clădirea Cercului Militar este situată vizavi de Grand Hôtel du Boulevard. A fost construită în 1912, în stil neoclasic francez, după planurile arhitecților Dimitrie Maimarolu, Victor Ștefănescu și Ernest Doneaud.
  • Casa Capșa: Este situată în fața Cercului Militar Național. Restaurant înființat în 1881. Timp de un secol a fost printre cele mai bune restaurante din Capitală.
  • Teatrul Odeon: Clădirea a fost ridicată pe locul unde a existat fosta casă a lui Costache Ghica.
  • Teatrul de revistă Constantin Tănase:
  • Palatul Telefoanelor: A fost construit în anul 1933, după planurile arhitecților americani Louis Weeks și Walter Froy. A fost la acea dată cea mai înaltă clădire din București (53 m).
  • Hotelul Continental: Este situat la intersecția Căii Victoria cu strada Ioan Câmpineanu. Clădirea a fost construită în 1886 după planurile arhitecților Emil Ritten Forster și I.I.Rasnovanu în stilul Renașterii germane.
  • Pasajul Macca-Villacrosse: A fost realizat de către arhitectul Filip Xenopol în anul 1891. Este acoperit cu sticlă și adăpostește buticuri, cafenele și locuințe.
  • Biserica Crețulescu: Biserica a fost ctitorită în 1722 de Iordache Crețulescu și de soția sa, Safta, fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu.
  • Monumentul Renașterii Naționale: Este situat în Piața Revoluției. A fost construit de Alexandru Ghilduș și inaugurat în 2005.
  • Muzeul Național de Artă al României (Palatul Regal): Este situat în Piața Revoluției. Palatul a fost construit după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu și inaugurat în anul 1937. Astăzi, Palatul adăpostește Muzeul Național de Artă. Aici sînt expuse tablori pictate de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, El Greco, Rembrandt, Rubens.
  • Palatul Senatului: Este situat în Piața Revoluției. Inițial a fost Consiliul de Miniștri, apoi sediul Comitetului Central al P.C.R. În prezent, clădirea găzduiește Ministerul Administrației și Internelor.
  • Biblioteca Centrală Universitară din București: Este situată vizavi de Muzeul Național de Artă al României. Clădirea a fost construită în 1893 după planurile arhitectului francez Paul Gottereau și inaugurată în 1895 de regele Carol I.
  • Hotelul Athénée Palace (din rețeaua Hilton): Este situat vizavi de Ateneu. Este prima clădire din București în construcția căreia s-a folosit beton armat. Clădirea a fost construită în anii 1912-1914 după planurile arhitectului Théophile Bradeau.
  • Ateneul Român: Este situat în Piața Revoluției. Edificiul a fost ridicat în perioada 1886-1888 după planurile arhitectului francez Albert Galleron. Tot aici se află sediul Filarmonicii „George Enescu”.
  • Biserica Albă: A fost ctitorită de preotul Neagu Dârvaș la începutul secolului al XVIII-lea. Interiorul este pictat de Gheorghe Tattarescu.
  • Muzeul Colecțiilor de Artă (Palatul Romanit): Clădirea a fost ridicată în 1883 pe locul fostei case boierești Romanit, construită la începutul secolului al XIX-lea de boierul Constantin Faca, apoi terminată și amenajată de vistiernicul Romanit. Domnitorul Al.I. Cuza a închiriat casa pentru a-și instala Cancelaria Domnească. Din 1978 aici se află Muzeul Colecțiilor de Artă.
  • Muzeul Ceramicii și Sticlei (Palatul Știrbei): A fost construit în 1835 după planurile arhitectului francez Sanjouand.
  • Uniunea Scriitorilor: Fosta casă Monteoru, construită după planurile arhitectului Nicolae Cuțarida.
  • Cazino Victoria: Este situat la intersecția Căii Victoria cu bulevardul Dacia și este fostul sediu al legației germane la București.
  • Clădirile Academiei Române: Situate vizavi de Cazino Victoria. Clădirea Academiei este una din cele mai vechi din Capitală, fosta casă boierească Cesianu. Academia are sediul în această clădire din 1890. Clădirea Bibliotecii Academiei a fost construită în 1936 după planurile arhitectului Duiliu Marcu și este situată în spatele grădinii Academiei.
  • Biserica Sf. Nicolae Tabacu: Este situată vizavi de Academia Română, construită la sfârșitul secolului al XVII-lea.
  • Casa Vernescu: Casa a fost ridicată în jurul anului 1820 de familia Lenș. În 1886 devine proprietatea lui Gheorghe Vernescu. Clădirea a fost refăcută în întregime de arhitectul Ion Mincu.
  • Institutul de Istorie a Artei: Este situat la intersecția Căii Victoria cu strada G. Manu vizavi de Muzeul George Enescu și este fosta casă a avocatului Dissescu. Clădirea a fost construită de arhitecții Grigore Cerkez și A.Clavel în stil eclectic
  • Muzeul George Enescu (Palatul Cantacuzino): Clădirea a fost construită după planurile arhitectului I.D. Berindei în stilul rococo, neoclasic francez și art-nouveau în perioada 1898-1900. Fațada clădirii are o intrare monumentală străjuită de doi lei. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, palatul a fost sediul președenției Consiliului de miniștri.

Locuri care nu mai există

  • Terasa Otetelișanu (astăzi Palatul Telefoanelor)
  • Cafeneaua „Kübler” (astăzi restaurantul „Cina”)
  • Cafeneaua „Fialkowski”
  • Cafeneaua „High-Life” (situata intre hotelul Hilton si Fundatia Universitara Carol I)
  • Clădirea fostului Teatru Național (astăzi hotelul Novotel)
  • Biserica Sărindar (astăzi Cercul Militar Național)
  • Biserica Sfântul Ioan (astăzi Casa de Economii și Consemnațiuni)
  • Casa Prager (astăzi sediul Loteriei Naționale)

În 2006 a fost lansat proiectul „Trasee culturale în București” prin care se urmărește amenajarea unei zone culturale active a Căii Victoria

Anunțuri

Bucureştiul spune „NU” pedepsei cu moartea!

La initiativa Primarului General, Sorin Oprescu,  prin hotararea Consiliul General al Municipiului Bucuresti  nr. 72 din 10 mai 2010, Bucurestiul  a aderat la Campania Mondiala a comunitatii Sant’Egidio ” Orase pentru Viata-Orase impotriva pedepsei cu moartea”.

Primarul General, Sorin Oprescu, participa maine, 29 noiembrie, incepand cu ora 18:00, la ceremonia de comemorare a 224 de ani de la prima abolire din istorie a pedepsei cu moartea.
             Evenimentul va avea loc  in zona fantanii de la Universitate , in fata Universitatii de Arhitectura „ Ion Mincu”, cladire ce va fi ,cu aceasta ocazie, iluminata simblolic.

*

În cadrul Campaniei Mondiale Împotriva Pedepsei cu Moartea, la propunerea Comunităţii Sant’Egidio, Municipiul Bucureşti aderă în acest an la iniţiativa din data de 30 noiembrie „Oraşe pentru Viaţă, Oraşe împotriva Pedepsei cu Moartea”.

În data de 30 noiembrie 1786, a fost abolită pentru prima dată în istorie pedeapsa cu moartea în Marele Ducat al Toscanei. Cu ocazia comemorării acestui eveniment important, Bucureştiul se alătură celor peste 65 de capitale şi 1260 de oraşe din întreaga lume pentru a spune „NU” pedepsei cu moartea! În toată lumea, în aceste zile, oraşele păcii din 83 de ţări iluminează un monument simbol pentru a-şi declara adeziunea la iniţiativa împotriva pedepsei cu moartea: «Nu există justiţie fără viaţă!».

Comunitatea Sant’Egidio şi Primăria Municipiului Bucureşti organizează o manifestaţie pe data de 29 noiembrie, în Piaţa Universităţii – în apropierea „kilometrului 0” al libertăţii românilor – la ora 18.00. Evenimentul se bucură de prezenţa Primarului General al Municipiului Bucureşti, Sorin Oprescu, precum şi a Ambasadorului Italiei la Bucureşti, Excelenţa Sa Mario Cospito.

„Când România a aderat la Uniunea Europeană, a aderat şi la acest vis de a aboli pedeapsa cu moartea în întreaga lume. Din 2007, România face parte cu drepturi depline din Europa, dar a fi cetăţean european înseamnă şi să aperi drepturile europenilor şi a tuturor din lume. Anul acesta, Bucureştiul devine una dintre capitalele europene prin aderarea sa la această campanie, fiind convinşi că Nu există justiţie fără viaţă. Bucureştiul, capitala României, este punctul de referinţă pentru toţi românii din lume, iar acum devine mai mult, fiind oraş al păcii, oraş al justiţiei, oraşul convieţuirii tuturor”, a declarat Sorin Oprescu, Primarul Municipiului Bucureşti.

Acţiunea „Oraşe pentru Viaţă, Oraşe împotriva Pedepsei cu Moartea”, ajunsă la a noua ediţie, este iniţiată de Comunitatea Sant’Egidio şi este susţinută de principalele asociaţii internaţionale pentru drepturile omului, unite în Coaliţia Internaţională Împotriva Pedepsei cu Moartea (între care Amnesty International, Ensemble contre la Peine de Mort, International Penal Reform, FIACAT). În România, au fost strânse câteva mii de semnături împotriva pedepsei cu moartea, începând cu 1998, care s-au adăugat celor peste 5 milioane şi jumătate, câte au fost strânse până la această oră în toată lumea.

Credem cu tărie că abolirea pedepsei cu moartea este primul pas pentru fiecare stat pentru a realiza o adevărată democraţie, o adevărată convieţuire pentru toţi cetăţenii. Primul drept pentru toţi, tineri sau bătrâni, bogaţi sau săraci, inocenţi sau vinovaţi, este dreptul la viaţă. S-a demonstrat că pedeapsa cu moartea nu reduce criminalitatea, din contră, ţările care menţin pedeapsa cu moartea au o criminalitate mult mai mare faţă de cele care au abolit-o”, a declarat Alberto Quattrucci, Secretar General „Oameni şi Religii”, Comunitatea Sant’Egidio.

Astăzi, pedeapsa capitală este din ce în ce mai puţin folosită şi totuşi anual mor mii de oameni în multe colţuri ale lumii. Progrese pe frontul aboliţionist se semnalează, atât la nivelul opiniei publice, cât şi la cel al conducerilor, în multe state în care pedeapsa cu moartea este încă menţinută, precum Statele Unite ale Americii, unde s-a deschis o amplă dezbatere asupra caracterului constituţional al pedepsei capitale. La fel se întâmplă şi în alte state importante din Asia precum Taiwan, Coreea de Sud, Japonia sau China. Africa, continentul cel mai încercat de conflicte şi sărăcie, se distinge printr-un curent pozitiv în ceea ce priveşte diminuarea execuţiilor. Iniţiativei Comunităţii Sant’Egidio s-au alăturat şi personalităţi premiate cu premiul Nobel pentru pace, oameni de cultură, sute de oameni politici şi milioane de oameni din 150 de state.

În acest moment, pedeapsa capitală este abolită definitiv sau în practică în 141 de state. 56 de state şi teritorii încă mai folosesc pedeapsa cu moartea, dar numărul execuţiilor scade de la an la an. În România, pedeapsa cu moartea a fost abolită în 1989, în urma căderii regimului lui Ceauşescu, dar aceasta nu înseamnă că problema pedepsei capitale, încă practicată la scară largă în multe state din lume, nu ne priveşte şi pe noi românii.

Suntem conştienţi de responsabilitatea noastră de a comunica aceste gânduri pline de umanitate lumii întregi. Le mulţumim celor din Comunitatea Sant’Egidio pentru că ne-au dat această oportunitate. Noi, bucureştenii, din centrul României şi din inima Europei, spunem Nu Pedepsei cu Moartea!”, a conchis primarul Bucureştiului, Sorin Oprescu.

Pentru mai multe informaţii

Comunitatea Sant’Egidio
Monica Tătaru

sursa: arcb.ro


La Margine de Bucuresti cu Gica Petrescu

Gică Petrescu (n. 2 aprilie 1915, Bucureşti d. 18 iunie 2006, Bucureşti) a fost un cântăreţ român de muzică uşoară, muzică populară (inclusiv lăutărească).A debutat la 18 ani, ca proaspăt absolvent al Liceului Gheorghe Şincai din Bucureşti, într-o formaţie studenţească. La o serbare a venit compozitorul Ion Vasilescu. El a fost cel care l-a dus pe Gică Petrescu la Radiodifuziune, unde cântăreţul şi-a făcut lansarea oficială. După moda epocii, la început a cântat la baluri şi concerte de stradă; între 1937-1939 s-a afirmat profesional alături de orchestrele Radu Ghindă şi Dinu Şerbănescu, la Cazinoul din Sinaia Perioadei începuturilor, marcată de turnee concertistice, îi urmează recunoaşterea ca profesionist: angajamente la teatrele „Alhambra, „Gioconda şi „Boema (din 1940), la grădina Savoy, sub conducerea lui Ion Vasilescu, şi la „Teatrul C. Tănase” (din 1944). În afara numeroaselor turnee internaţionale întreprinse de-a lungul carierei, deţine un record în privinţa numărului de piese compuse şi interpretate (peste 1.500), înregistrate într-o impresionantă discografie, unele dintre ele devenind în timp şlagăre. Gică Petrescu este unul dintre puţinii cântăreţi care au înregistrat pe toate aceste suporturi: disc de ebonită (78 rpm), de vinil, casetă audio şi CD. Gică Petrescu a cântat pe viu de-a lungul întregii sale cariere. Gică Petrescu a murit în dimineaţa lui 18 iunie 2006. Corpul neînsufleţit al lui Gică Petrescu a fost depus pe catafalcul aflat, pentru trei ore, în foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române, unde sute de oameni au venit pentru a-i aduce un ultim omagiu, iar ulterior a fost dus la capela din Cimitirul Bellu, unde a şi fost înmormântat.


Suvenire din Bucuresci

Bucurestiul este a 6-a capitala ca marime din UE

Una dintre cele mai cunoscute preparate culinare românesti – mititeii – au fost inventați la sfârsitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul si umoristul N.T. Orăsanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o “o abodanță”, gheața – “cremă de Siberia”, scobitoarea – “o baionetă”, țuica – “o idee”. Cârnații mici au fost numiți “mititei”, atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cu
bicarbonat de sodiu, făcând cârnați mai mici si fără înveliș. Acestia au fost un succes!

Cea mai veche gara in Bucuresti este Filaret

Primul drum din Bucuresti a fost Drumul de Lemn, astazi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavata cu trunchiuri de copaci.

Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate in Bucuresti in 1840, fiind printre primele orase din Europa care aveau astfel de mijloace de transport

Cimitirul Bellu era locul preferat al hotilor de caciuli de blana. Stateau cocotati pe zid si le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoara si un carlig de pescuit. Apoi le vindeau in parcul Tineretului.

Intrarea hotelului Novotel este fatada fostului Teatru National. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, mai exact in anul 1944, s-a urmarit distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba insa a ratat tinta si a cazut pe Teatrul National.

Denumirea veche a parcului Cismigiu era balta lui Dura Negutatorul , dar in 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apa a orasului porunceste sa se construiasca o cismea spre iesirea Stirbei Voda de astazi.

Numele strazii Lipscani provine de la oraul Leipzig din Germania, lucru ce aminteste de viata comerciala extrem de dinamica a Valahiei.

Orasul Bucuresti este desemnat capitala a Tarii Romanesti in 1659 de catre domnitorul Gheorghe Ghica.

optional
 
optional
 

Intre 1798 si 1831, populatia Bucurestiului se dubleaza? Recensamantul din 1798 numara putin peste 30 de mii de locuitori in timp ce 33 de ani mai tarziu se ajunge la 60.587 de locuitori.

Intre 1948 si 1992 populatia Bucurestiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensamant, numarul de locuitori al orasului a fost 1.929.000.

Peste 20 de biserici si asezaminte monahale au fost distruse, partial sau total, in perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangasi (1564), Biserica Alba- Postavari (1568), Manastirea Mihai Voda (1591) si altele.

Bucurestiul este infratit cu 9 orase din intreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing, Atlanta, Budapesta sau Hanovra.

Palatul Telefoanelor din Bucuresti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani si a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucuresti.

text: nasii.ro

foto miculparis.ro


Pasajului Basarab se deschide in martie 2011

Pasajul Basarab – harta proiect
Foto: AGERPRES

Lucrarile la Pasajul rutier Basarab sunt in grafic iar podul ar putea fi deschis circulatiei in luna martie anul viitor, a declarat miercuri primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, transmite Agerpres.

„Sunt foarte mandru de aceasta lucrare. Am gasit 320 de metri de pod gata (n.r. – podul hobanat). Structura principala e gata. Mi-ar placea foarte mult sa le ofer fetelor cadou de 1 martie posibilitatea de a circula pe pod”, a spus primarul general, dupa ce a verificat stadiul lucrarilor la Pasajul denivelat superior Basarab.

El s-a aratat multumit de stadiul lucrarilor la pasaj, explicand ca se incheie si ultimul act aditional, respectiv partea de formalistica, dupa care se termina podul hobanat – se intind hobanele (stalpi de sustinere) si incep sa se regleze, se asaza predalele pe el, adica exact baza pe care se trage asfaltul si se monteaza linia de tramvai.

Referitor la actul aditional ce urmeaza a fi incheiat, primarul general a precizat ca aceasta vizeaza prelungirea termenului de executie a lucrarii si ultimele modificari hotarate in proiect, respectiv la linia de tramvai si linia de rulare. „S-au mai facut o serie de modificari tehnice, pentru ca nu erau prevazute lifturi si trotuarul rulant”, a aratat Oprescu. (continua)

foto: PMB